AGE IS NOTHING BUT A NUMBER...

hm, asa zic unii. asa ziceam si eu pana de curand. mi-am schimbat opinia.

am fost la nunta sambata, una din cele mai bune prietene, ne leaga si aceeasi profesie, un copil cuminte si haios de 25 de ani, a facut pasul. nu-mi plac nuntile, dar am vrut sa ii fiu aproape. i se citea fericirea in ochi. evident, toata gasca invitata a facut parte din categoria de "twenty something". stiam dinainte, dar mi-am zis: "age is nothing but a number, iar eu ma integrez oriunde".

dat fiind faptul ca, in ultima clipa, am reusit sa plamadesc o cearta, m-am dus singurica la nunta. cu tot ce inseamna ea: dus la coafor cu mireasa, venit acasa si imbracat, mers la biserica, tinut de lumanare, murit de cald, zambit fortat, facut poze etc.

totul a fost super, pana cand am ajuns la "masa si dansul" de rigoare. locatie deosebita. atmosfera mai putin, cel putin pt mine. m-am vazut la un loc cu ei si ele de 25 ani si mi-am dat seama ca mi-e greu sa incheg o conversatie, mi-e dificil sa zambesc la niste glumitze, nu gasesc un punct de plecare pt o relationare. ca sa nu mai spun ca unul chiar mi-a aruncat politicos un "dumneavoastra". aiurea rau de tot. parca eram singura in sala, desi se auzeau niste voci in fundal, cu ecou. ceata.

m-a salvat un amic cu care am vorbit juma de ora la telefon, si mi-am luminat putin fata. si un prieten despre care nici nu stiam ca vine la petrecere. un tip de 32 ani cu care am gasit ceva de vorbit din prima secunda.

ma intreb; de ce bariera varstei? ma uitam la ei, erau la fel ca mine acum 5 ani. nimic in plus, nimic in minus. si daca eu am trecut prin faza aia, de ce nu pot sa regasesc ceva in mine si sa revin la acea stare macar pt o noapte?

am plecat pana in miezul noptii. justificarea oficiala a fost un fond de oboseala adunata de multe zile culminata cu o durere de cap teribila. mi-a parut rau. sincer. m-am bucurat insa ca in ziua urmatoare aveam sa ma intilnesc cu o prietena de aceeasi varsta si eram convinsa ca o sa imi turuie gura. in plus acolo unde ar fi trebuit sa mergem era o chestie interesanta. din pacate s-a contramandat. data viitoare.

imi explica cineva de ce nu suntem capabili sa avem acele conversatii de salon, indiferent de varsta? nu ma refer la discutii pe teme profesionale, nici de cultura generala. vorbesc de socializare pur si simplu. is age something else besides a number?

PS. Carmen si Mircea, tot binele din lume!