wow...
Oct 8, 2007
PATINOARUL FLOREASCA
vorbeam azi cu un coleg la birou de patinoar. mai exact de patinoarul Floreasca. pentru cei care nu au fost niciodata pe acest patinoar, probabil ca locatia nu le suna nicicum. mie imi suna a copilarie, imi miroase a iarna si simt un gust de ciocolata fierbinte.
am debutat pe Floreasca acum 20 si ceva de ani. si iarna de iarna m-am prezentat la post in fiecare sambata si duminica. am crescut in locul ala. cei mai vechi prieteni ii am de pe patinoar. nu era placere mai mare decit sa ne alergam pe gheata. am trait si anii in care muzica nu exista, intrucit deranjam nobilimea din zona, pe vremea ceausista. am prins si perioada in care aveam muzica, insa datorita faptului ca exista o singura boxa, si aia proasta rau, se auzea muzica numai cind ajungeai in dreptul ei. imi vine in minte si anul in care aveam in mijlocul patinoarului o scena de concerte si patinai in jurul unei blonde slabe batz si fara voce care se desfasura artistic la -20 grade. imi aduc aminte si de faptul ca, in fiecare an, minibaruletzul de unde iti luai ceai si ciocolata calda, se muta. serios, in fiecare an, il gaseai in alta parte. ciocolata calda avea un gust ingrozitor, de pamant amestecat cu zahar. dar tare bine iti cadea ceva cald cind nu iti mai simteai nasul. servetelele erau la mare cautare.
aaa..am facut si carnaval pe gheata. 2 ani la rand. o nebunie. am pe undeva o poza, daca o gasesc sigur o postez. era ceva de vis. alt gen de distractie.
in timpul anului ma duc cu rolele in Herastrau. imi face o placere nebuna sa ii vad pe fostii colegi de patinoar cum se dau acum pe role. am crescut acum cu totii. ii vad pe patine, dar impingand un carucior. sau tragand dupa ei o mogaldeatza de 2-3 ani.
mi-e dor de Floreasca. acum s-a inchis. un investitor urmeaza sa construiasca acolo un bloc de birouri. pacat. mare pacat. nimic nu se compara cu atmosfera de patinoar. dar patinoar adevarat.
am debutat pe Floreasca acum 20 si ceva de ani. si iarna de iarna m-am prezentat la post in fiecare sambata si duminica. am crescut in locul ala. cei mai vechi prieteni ii am de pe patinoar. nu era placere mai mare decit sa ne alergam pe gheata. am trait si anii in care muzica nu exista, intrucit deranjam nobilimea din zona, pe vremea ceausista. am prins si perioada in care aveam muzica, insa datorita faptului ca exista o singura boxa, si aia proasta rau, se auzea muzica numai cind ajungeai in dreptul ei. imi vine in minte si anul in care aveam in mijlocul patinoarului o scena de concerte si patinai in jurul unei blonde slabe batz si fara voce care se desfasura artistic la -20 grade. imi aduc aminte si de faptul ca, in fiecare an, minibaruletzul de unde iti luai ceai si ciocolata calda, se muta. serios, in fiecare an, il gaseai in alta parte. ciocolata calda avea un gust ingrozitor, de pamant amestecat cu zahar. dar tare bine iti cadea ceva cald cind nu iti mai simteai nasul. servetelele erau la mare cautare.
aaa..am facut si carnaval pe gheata. 2 ani la rand. o nebunie. am pe undeva o poza, daca o gasesc sigur o postez. era ceva de vis. alt gen de distractie.
in timpul anului ma duc cu rolele in Herastrau. imi face o placere nebuna sa ii vad pe fostii colegi de patinoar cum se dau acum pe role. am crescut acum cu totii. ii vad pe patine, dar impingand un carucior. sau tragand dupa ei o mogaldeatza de 2-3 ani.
mi-e dor de Floreasca. acum s-a inchis. un investitor urmeaza sa construiasca acolo un bloc de birouri. pacat. mare pacat. nimic nu se compara cu atmosfera de patinoar. dar patinoar adevarat.
COLEGI NOI
de fiecare data cind la noi in firma vine un coleg nou, recruiter-ul, care se ocupa si de induction, il plimba prin toate departamentele pentru a-l prezenta si pentru a-i face cunostinta cu cei care ii vor fi colegi. ma amuza teribil cind vine un val de colegi noi. asta o face pe dragutza de la resurse umane sa para o "mother-duck" cu bobocii dupa ea... "si aici o gasim pe colega de la achizitii....", "si in acest birou il avem pe colegul de la vanzari...".
te uiti la ochii celor noi, au o pupila aproape dilatata de cite fetze noi au vazut intr-o jumatate de ora. sunt convinsa ca au si creierul pus pe bigudiuri de la cite nume de persoane s-au straduit sa retina. mai mult ca sigur ca le rasuna in cap numai "bine ai venit la noi...", " ne bucuram sa te avem in firma...", " multa bafta...". sunt la fel de convinsa ca, imediat ce s-a terminat toata plimbarea prin sat, ne intrebam, si noi si ei: "auzi, cum il cheama pe ala?".
imi aduc aminte ca asa eram si eu la inceput. am avut si eu ratza mea. a plecat insa inaintea mea. acum face "mac" in alta firma.
te uiti la ochii celor noi, au o pupila aproape dilatata de cite fetze noi au vazut intr-o jumatate de ora. sunt convinsa ca au si creierul pus pe bigudiuri de la cite nume de persoane s-au straduit sa retina. mai mult ca sigur ca le rasuna in cap numai "bine ai venit la noi...", " ne bucuram sa te avem in firma...", " multa bafta...". sunt la fel de convinsa ca, imediat ce s-a terminat toata plimbarea prin sat, ne intrebam, si noi si ei: "auzi, cum il cheama pe ala?".
imi aduc aminte ca asa eram si eu la inceput. am avut si eu ratza mea. a plecat insa inaintea mea. acum face "mac" in alta firma.
Subscribe to:
Posts (Atom)
