IMI CAUT MINTILE...OFER RECOMPENSA GASITORULUI

mda...mi se tot face observatie ca nu am mai scris pe blog. sa traiti, ma execut.
e adevarat, am cam devenit planta de birou in ultimul timp. foarte curind voi lua forma unui scaun. ma chinui sa fie totusi un scaun managerial si nu unul de bucatarie.
ma enerveaza la culme faptul ca imi vin idei de blog numai seara, cind ma asez in pat si imi pierd simturile fizice. imi este atit de lene sa scriu pe un post-it o idee, incit imi zic: "lasa, ca imi aduc eu aminte maine".
ha! de parca nu m-as cunoaste, de parca acum m-am intilnit pt prima oara, de parca nu as avea tot frigiderul plin cu post-it-uri, si biroul la fel. sunt pe duca, e clar! am inceput sa imi pun post-it-uri si pe usa de la intrare, ca doar pe acolo ies in fiecare zi, nu am cum sa nu le vad. ei nu, gresit! ca s-a intimplat intr-o zi sa nu il bag in seama, chiar daca era exact linga yala. ma gindesc sa incerc sa pun post-it-urile in pantofi. evident ca ma va jena cind ma incalt. dap, am gasit solutia.
nu stiu ce e cu mine, nu am toate mintile acasa. si pe alea pe care le am, mi le pierd foarte usor. astazi de exemplu, ar fi trebuit sa fiu pusa la panou. scriu un document, dau sa il printez si...nimic. ma uit la imprimanta, era bagata in priza, deci nu e de la curent. mai dau inca o data print, nici acum nu misca. evident, ca tot omu' modern, angajat intr-o companie care se respecta, sun la IT. vine. se uita. si imi zice un pic jenat: " stii, dana, firul de la imprimanta nu e bagat in laptop". "a, da? hm..." zic eu, in timp ce incercam sa gasesc ceva ca sa justific situatia si sa ies din ea ca o doamna. si tot ce mi-a putut veni in cap pe moment a fost un stupid "cred ca s-a scos singur, cind eu nu ma uitam". nu stiu. nu ma intrebati, ca nu stiu de unde am putut eu scoate asa ceva. nu m-am dus azi sa ma uit in oglinda, de rusine.
cind imi voi regasi mintile, ma pun pe scris. pe blog, nu pe post-it-uri.